Femeile trecute de 40 de ani știu ce vor de la viață

 Femeile trecute de 40 de ani știu ce vor de la viață. 

Ai auzit afirmația asta (ori variante) de sute de ori, sunt sigură. 
Bărbații tineri, mai ales, sunt siguri de asta... De aceea le curg balele după ele... 

Așa spune toată lumea, nu?
Dar oare asta se aplică tuturor femeilor de 40 de ani?


Că eu am întâlnit multe femei de peste 40 de ani care habar nu aveau pe ce lumea trăiau.
Așa cum întâlnit fete de 20 de ani, ori mai puțin, care știau exact ce vor.

Nicio afirmație făcută despre oameni nu este „bullet proof”. Nu ar trebui să generalizăm și să credem - în cazul nostru - că toate femeile de peste 40 de ani știu ce vor de la viață.

Nici toate femeile care au trecut prin multe, și-n special prin, mai bine zis, peste 2-5 divorțuri, nu se trezesc într-o zi o specie de Ghandi or Dalai Lama, adică înțelepte. 

om singur cu pelerina alba pe munte

Nu devenim automat înțelepte odată cu vârsta.
Nici depășirea multor probleme, înfruntarea cu brio a tuturor vicisitudinilor vieții nu garantează înțelepciune, erudiție, cunoaștere.
Spun asta în cunoștință de cauză.


Anul trecut, 2020, am cunoscut un om cu o vârstă venerabilă, 95 de ani mai precis.

Băi, omul ăsta... e un tip cum n-am știut că există.
De dragul acestui post, spun pe scurt că omul ăsta a făcut o avere din nimic. A început de foarte tânăr. Nu l-a învățat nimeni, nu a avut un mentor sau un exemplu de urmat. Nici pe departe.
Băi, când întâlnești o așa persoană, crezi, instinctiv, că-i un om înțelept.
Octogenarul ăsta nu a demonstrat o singură dată că ar fi acționat cu înțelepciune în toată existența lui.
Întotdeauna a făcut ce l-a dus capul, fără să se gândească la consecințe, fără să țină cont de părerile nimănui, de riscurile și lipsurile la care a supus întreaga familie și... a făcut avere.
Toată viața lui, tot ce i s-a întâmplat sau tot ce a făcut să i se întâmple a fost, pur și simplu, una „botta di cullo” – cum zic italienii – a „stroke of luck” – cum zic englezii – noroc chior îi zicem noi.
Omul ăsta mi-a distrus toată încrederea ce am avut în natura umană. Tot ce credeam că știu despre oameni s-a dus pe apa sâmbetei.
Dar... asta-i altă poveste.. lungă tare.

Femeile, oamenii în general, devin înțelepte și înțelepți, în urma unei cunoașteri de sine aprofundată.

Asta cere dedicație. În sensul de concentrare.

Voință. Open-minded = descuiat, cu orizont, receptiv, fără prejudecăți etc.

Deschidere mentală.

Orice om, la orice vârstă, poate fi or deveni luminat, dacă asta vrea.



Orice afirmație, despre cineva, (bărbat, femeie, gen neutru etc.) este subiectivă.

Afirmațiile se aplică individual, deci nu sunt universal valabile.



Tu, femeie (ori bărbat), care ai ajuns până aici, ai înțeles ceva din ce am scris?

Pentru că eu, dacă nu aș ști ce vreau să spun, nu aș înțelege o iotă!



Băi, câteodată mă simt incapabilă de a explica ceva în așa fel încât oamenii să înțeleagă.

Nu știu ce-i în capul meu.

Adică, nu. Știu exact ce-i în capul meu, asta-i problema. Știu, dar, nu sunt în stare să fac pe alții să descopere toate filozofiile care se ascund în camerele materiei mele cenușii.


Ce vreau să spun este că nu toate femeile trecute de 45 ori 50 de ani știu cine sunt și ce vor.

Femeile care cred în iubire cu toată ființa lor, vor continua să viseze la un Făt Frumos pe cal alb până la adânci bătrâneți. 
Și asta le va face să cadă sistematic în mrejele unor bărbați fără scrupule, care caută doar.... să umple niște... găuri. 
Nu goluri. Găuri.
Instinct primar. 
Simplu. 

Înțelegi ce vreau să spun, da?